sâmbătă, 30 ianuarie 2016
Tesutul osos
TESUTUL OSOS
• Definiţie: – ţesut conjunctiv dur, format din celule specifice şi matrice extracelulară.
• Componente: – periost; – celule: osteoblaste, osteocite, osteoclaste; – matrice extracelulară mineralizată – SF, fibre, hidroxiapatită
CELULELE TESUTULUI OSOS
• osteoblaste: situate la periferia ţesutului osos;
• osteocite: – celule mature localizate în osteoplaste = lacunele ţesutului osos;
• osteoclaste: macrofage ale tesutului osos; – celule multinucleate,
CLASIFICAREA TESUTULUI OSOS
• lamela osoasă = unitatea structurală: – osteocite dispuse în acelaşi plan, înconjurate de matrice mineralizată;
• în funcţie de aranjamentul lamelelor osose se disting 2 tipuri de os: – ţesut osos compact, – tesut osos spongios.
ŢESUTUL OSOS COMPACT
• Format din : – lamele osoase concentrice în jurul canalelor Havers formând sisteme Havers (osteoane)
• Localizare: » diafiza oaselor lungi » corticala oaselor late şi scurte
TESUTUL OSOS SPONGIOS
• lamelele osoase sunt organizate sub formă de trabeculi osoşi care se întretaie şi delimitează cavităţi pline cu ţesut mieloid sau adipos;
• nu prezintă canale Havers;
• localizare: – epifiza oaselor lungi – zona centrală a oaselor late şi scurte.
• Definiţie: – ţesut conjunctiv dur, format din celule specifice şi matrice extracelulară.
• Componente: – periost; – celule: osteoblaste, osteocite, osteoclaste; – matrice extracelulară mineralizată – SF, fibre, hidroxiapatită
CELULELE TESUTULUI OSOS
• osteoblaste: situate la periferia ţesutului osos;
• osteocite: – celule mature localizate în osteoplaste = lacunele ţesutului osos;
• osteoclaste: macrofage ale tesutului osos; – celule multinucleate,
CLASIFICAREA TESUTULUI OSOS
• lamela osoasă = unitatea structurală: – osteocite dispuse în acelaşi plan, înconjurate de matrice mineralizată;
• în funcţie de aranjamentul lamelelor osose se disting 2 tipuri de os: – ţesut osos compact, – tesut osos spongios.
ŢESUTUL OSOS COMPACT
• Format din : – lamele osoase concentrice în jurul canalelor Havers formând sisteme Havers (osteoane)
• Localizare: » diafiza oaselor lungi » corticala oaselor late şi scurte
TESUTUL OSOS SPONGIOS
• lamelele osoase sunt organizate sub formă de trabeculi osoşi care se întretaie şi delimitează cavităţi pline cu ţesut mieloid sau adipos;
• nu prezintă canale Havers;
• localizare: – epifiza oaselor lungi – zona centrală a oaselor late şi scurte.
Membrele inferioare
2. Membrele inferioare
a. centura pelviana leaga scheletul membrului inferior de cel al trunchiului. Este formata din doua oase coxale care se articuleaza anterior, intre ele, formand simfiza pubiana si posterioara cu osul sacrum, formand bazinul.
Oasele coxale sunt oase late, provenite din sudarea altor 3 oase:
– ilium
– ischium
– pubis
a. centura pelviana leaga scheletul membrului inferior de cel al trunchiului. Este formata din doua oase coxale care se articuleaza anterior, intre ele, formand simfiza pubiana si posterioara cu osul sacrum, formand bazinul.
Oasele coxale sunt oase late, provenite din sudarea altor 3 oase:
– ilium
– ischium
– pubis
Aceste oase articuleaza cu osul sacrum si formeaza bazinul, impartit in 2 zone:
– bazinul mare
– bazinul mic
– bazinul mare
– bazinul mic
b. femurul este cel mai mare si cel mai lung os tubular al omului, avand la capatul proximal un cap, separat de corp printr-un col. La hotarul dintre col si corp se afla doua trohantere:
– trohanterul mare
– trohanterul mic
– trohanterul mare
– trohanterul mic
Acestea se unesc pe suprafata posterioara a osului prin creasta intertrohanterica, iar in fata, prin linia intertrohanterica. In partea mediala, la baza trohanterului mare, se vede fosa trohanterica. De-a lungul intregii suprafete posterioare a corpului femural se intinde linia rugoasa (aspra).
In partea inferioara marginesc suprafata triunghiulara a planului popliteu (fata poplitee).
Proximal, buza laterala se prelungeste in tuberozitatea fesiera.
Proximal, buza laterala se prelungeste in tuberozitatea fesiera.
Capatul distal al osului este format din doi condili
– condilul lateral
– condilul medial
– condilul lateral
– condilul medial
Acestia sunt separati prin fosa intercondilara. Partile laterale aspre, care prezinta proeminente ale condililor, se numesc epicondili. In partea infero-posterioara, ambii condili au suprafete articulare, ce se unesc in partea anterioara intr-o singura fata articulara. Aceasta se articuleaza cu rotula, care la randul ei are 2 fete, un varf si o baza.
c. tibia si peroneul (fibula)
d. piciorul reprezinta (ca si mana) variatii ale unei structuri pentaradiale (cu cinci degete). Mainile si picioarele sunt structurile osoase cele mai complexe din corp.
d. piciorul reprezinta (ca si mana) variatii ale unei structuri pentaradiale (cu cinci degete). Mainile si picioarele sunt structurile osoase cele mai complexe din corp.
Oasele piciorului se impart in:
– tarsiene
– metatarsiene
– falange
– tarsiene
– metatarsiene
– falange
Membrele superioare
1. Membrele superioare:
a. centura scapulara este formata din clavicule si omoplati si leaga oasele membrelor superioare de scheletul trunchiului
a. centura scapulara este formata din clavicule si omoplati si leaga oasele membrelor superioare de scheletul trunchiului
b. humerus este un os lung si pereche ce formeaza scheletul bratului. Prezinta o diafiza si doua epifize (proximala, distala).
Diafiza sau corpul humerusului are:
– 3 fete: antero-laterala, antero-mediala, posterioara
– 3 margini: anterioara, laterala, mediala.
– 3 fete: antero-laterala, antero-mediala, posterioara
– 3 margini: anterioara, laterala, mediala.
Epifiza proximala (superioara) se articuleaza cu scapula si prezinta urmatoarele formatiuni anatomice: capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, santul intertubercular, colul chirurgical.
Epifiza distala (inferioara) se articuleaza cu radiusul si ulna si prezinta:
– o parte articulara
– condilul humerusului (pe care se afla capitulul, trohleea si 3 fose: radiala, coronoida, olecraniana)
– o parte nearticulara
– epicondilii (epicondilul medial si lateral)
– o parte articulara
– condilul humerusului (pe care se afla capitulul, trohleea si 3 fose: radiala, coronoida, olecraniana)
– o parte nearticulara
– epicondilii (epicondilul medial si lateral)
c. antebratul este partea intermediara a membrului superior uman, localizat intre cot si incheietura mainii.
Scheletul antebratului este format din doua oase lungi:
– radius
– ulna
– radius
– ulna
Acestea formeaza articulatia radioulnara si sunt unite prin membrana interosoasa.
d. mana este extremitatea membrului superior uman, cu functie prehensila si prevazuta cu degete.
Oasele mainii se impart in:
– carpiene
– metacarpiene
– falange
Oasele mainii se impart in:
– carpiene
– metacarpiene
– falange
Oasele craniene si oasele trunchiului
Scheletul corpului uman
Este format din oase ce reprezinta piese solide, dure, rezistente, articulate intre ele.
Functiile scheletului corpului uman:
– sustine şi sprijina corpul
– formeaza parghii puse in miscare de catre muschii striati ce au insertie pe oase
– protejeaza organele
– reprezinta un depozit de saruri fosfo-calcice
– da forma intregului corp si segmentelor sale
– formeaza parghii puse in miscare de catre muschii striati ce au insertie pe oase
– protejeaza organele
– reprezinta un depozit de saruri fosfo-calcice
– da forma intregului corp si segmentelor sale
SCHELETUL CORPULUI UMAN (cca. 208 oase) – STRUCTURA
OASELE CRANIENE
1. Neurocraniu (portiune superioara a craniului, care vine in contact cu encefalul, creand cutia craniana), format din 8 oase:
– os frontal, 2 oase parietale, 2 oase temporale, os occipital, os etmoid si os spenoid
2. Viscerocraniu, format din 14 oase:
– 2 oase nepereche: vomerul si mandibula
– 6 oase pereche: maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice, cornete nazale
– os frontal, 2 oase parietale, 2 oase temporale, os occipital, os etmoid si os spenoid
2. Viscerocraniu, format din 14 oase:
– 2 oase nepereche: vomerul si mandibula
– 6 oase pereche: maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice, cornete nazale
OASELE TRUNCHIULUI
1. Coloana vertebrala este alcatuita din 33-34 vertebre articulate prin discurile intervertebrale:
– 7 cervicale
– 12 toracice
– 5 lombare
– 5 sacrale
– 4-5 coccigiene
– 7 cervicale
– 12 toracice
– 5 lombare
– 5 sacrale
– 4-5 coccigiene
Coloana vertebrala prezinta, atat in plan sagital, cat si frontal, curburi fiziologice:
– curbura cervicala
– curbura toracica
– curbura lombara
– curbura sacrala
– curbura cervicala
– curbura toracica
– curbura lombara
– curbura sacrala
Cele din plan sagital se numesc lordoze (cervicala si lombara) si cifoze (toracica si sacrala).
Cele din plan frontal se numesc scolioze si au convexitatea la stanga sau la dreapta.
Cele din plan frontal se numesc scolioze si au convexitatea la stanga sau la dreapta.
2. Sternul este un os lat, situat pe linia mediana a toracelui. Se articuleaza in partea superioara cu claviculele, iar in partile laterala cu coastele.
3. Coastele se impart in 12 perechi si sunt oase late, formate dintr-un arc osos si o portiune cartilaginoasa. Acestea formeaza baza scheletului axial.
3. Coastele se impart in 12 perechi si sunt oase late, formate dintr-un arc osos si o portiune cartilaginoasa. Acestea formeaza baza scheletului axial.
Coastele se impart astfel:
– adevarate (primele 7 perechi): se articuleaza direct cu sternul prin cartilaje costale proprii
– false (3 perechi): se articuleaza cu sternul indirect, cu ajutorul primelor 7 perechi
– libere/flotante (2 perechi): nu se articuleaza cu sternul
– false (3 perechi): se articuleaza cu sternul indirect, cu ajutorul primelor 7 perechi
– libere/flotante (2 perechi): nu se articuleaza cu sternul
Abonați-vă la:
Postări (Atom)